Larry Flynt a fost hilar. Recent decedatul editor al revistei Hustler a fost un jucător pasionat, care, în ciuda faptului că a fost paralizat ca urmare a unei tentative de asasinat din 1978, și-a păstrat un simț perfect al umorului sec. Prima dată când l-am intervievat pe Flynt, la sfârșitul anilor '90, l-am întrebat de ce are o astfel de afinitate pentru poker și blackjack. Cu vocea lui de broască, vorbindu-mi dintr-un înalt al scaunului său cu rotile, care era motorizat și plin de aur, el mi-a răspuns: „Ei bine, nu am de gând să merg la schi nautic, nu-i așa?”
Aceasta este fără îndoială o afirmație adevărată, dar Flynt, care avea alura dezarmantă a unui băiețel, nu a așteptat până când a fost ațintit în scaunul cu rotile pentru a intra în jocurile de noroc. Mi-a povestit că mai întâi a jucat poker în armată. Pe măsură ce resursele sale financiare au crescut, a mărit și el miza pe care a ales să parieze. Pe când Steve Cyr, gazda cazinoului l-a întâlnit în camera cu limită ridicată de la Rio All-Suite Hotel & Casino din Las Vegas, Flynt era o mostră de bună-credință. A jucat blackjack pentru suma de 25.000 $ de rundă (o sumă care va crește de-a lungul anilor) și dispunea de o linie de credit de 1 milion $.
Cyr a petrecut luni întregi încercând să-l ademenească pe Flynt din Rio către Hilton din Las Vegas, unde Cyr lucra ca gazdă.
Flynt se simțea confortabil în Rio și nu a fost foarte interesat să joace în altă parte până când Cyr nu i-a făcut editorului o ofertă de nerefuzat. „I-am spus că am 100.000 de motive pentru el ca să vină la Hilton”, după cum menționa acesta față de 888 în cartea sa numită „Vânătoarea de balene în deșert”. „I-am dat 100.000 $ în jetoane promoționale [folosite pentru a juca la masă și a plătit cu jetoane casabile pe mâinile câștigătoare]. Larry este un tip atât de grozav încât a spus: „Dacă îmi dai 100.000 $, voi aduce un milion de dolari cu mine.” Ne-a dat șansa să câștigăm o parte din banii săi, ceea ce majoritatea jucătorilor nu ar face-o neapărat."
S-a dovedit a fi o decizie profitabilă. „Larry și-a consumat cei 100.000 $”, își amintește Cyr. „Apoi s-a afundat în banii săi și a ajuns să câștige un milion de dolari de la noi”.
Acest rezultat a creat un precedent. „Astfel că a câștigat în următoarele șapte ocazii”, spune Cyr. „Baron Hilton [cel care deținea lanțul hotelier] i-a decernat lui Larry un trofeu cu inscripția de “cel mai mare jucător de blackjack din lume”. A câștigat milioane de dolari în acel an și nu puteam să-l învingem. Ne-a acordat timp suficient, dar spre deosebire de alți mulți jucători, Larry a fost disciplinat. Cred că a venit cu un anumit număr prestabilit la cazinou, a jucat până a câștigat cu numărul respectiv sau a pierdut până la o anumită sumă și apoi a plecat. A zburat cu avionul său particular la Las Vegas - un avion cu un aspect sinistru, vopsit în negru și inscripționat cu “Hustler” într-un roz aprins - iar mai apoi a decolat când a vrut el. Nu a rămas neapărat tot weekendul.
Cyr îl descrie ca fiind „șiret”… punctul forte al lui Larry era bankroll-ul său. Trecea ușor peste în-frângeri și a fost disciplinat.” A evitat să mai joace după câteva pahare de vin iar la masă a băut cafea foarte tare (un majordom ar fi folosit o flamă Bunson care să-i mențină infuzia lui Flynt la tem-peraturi corespunzător de fierbinți). Cyr a respectat potența financiară a lui Flynt, dar lăcașele jocurilor de noroc din Vegas nu l-au iubit neapărat. „Cazinourile nu erau sigure dacă să-l lase să joace mai departe sau să-l împiedice să o facă”, a declarat Justin Smith pentru 888, un prieten de-al lui Flynt și un fost jucător profesionist de poker cu mize mari, transformat în producător de filme (ultimul său proiect, „Flinch” [flinchthemovie.com], a apărut recent pe ecrane). „El a pus cazinourile într-o dilemă.”
Flynt, care era un negociator înnăscut, a reușit să obțină concesii de la cazinouri înainte de a se așeza la masa de joc. „Au fost negociate 30 de puncte”, spune Cyr. „De îndată ce a aterizat, a primit o rambursare de 10.000 $ pentru biletele de avion. Dacă a pierdut un milion de dolari, i-am dat o reducere de 20%. Așa că pierderile l-au costat doar 800.000 $. Apoi a primit 25.000 $ în jetoane promoționale la fiecare trei ore pe care le-a jucat. Larry a negociat și divizarea de patru ori a așilor, schimbarea dealerilor după bunul său plac sau predarea cu oricare două cărți.”
Această ultimă condiție a fost una critică pentru Flynt, care nu era un jucător de blackjack oareca-re. Cu ani în urmă, în timp ce participam la un turneu important de Baccarat la Monte Carlo, unul dintre cei mai redutabili jucători din circuit mi-a spus că Flynt lucra cu un jucător de poker profesionist la crearea unei strategii de blackjack proprii. A optimizat beneficiile, a luat reduceri în considera-re și a minimizat pierderile. Flynt mi-a confirmat acest lucru, identificându-l pe Jason Lester drept profesionistul de poker în cauză, ceea ce mi-a confirmat și sursa mea cu exactitate, anume „un tip din San Francisco”.
Flynt a adăugat: „Cel mai important lucru prin care m-au ajutat este dacă ar trebui să dați surrender la șase față de o carte de valet, damă sau popă. El și tipul din San Francisco au trecut câteva milioane de mâini printr-un computer și au ajuns la concluzia că este mai bine în 30% din cazuri să dați surrender”. Deși Flynt s-ar fi putut plasa printre puținii jucători cu high-roller, care folosesc la masa de joc o carte din strategia de bază - aceste lucruri tind să fie folosite de bătrâne sau pensionari nervoși - mi-a împărtășit despre cartea sa, că era departe de a fi una obișnuită. Conținea strategia pregătită de Lester și colaboratorul său din San Francisco. „Cele vândute de cazinouri sunt o prostie. Sunt conservatoare, ineficiente și deloc agresive. Am folosit multe dintre aceste cărți speciale la care m-am referit mai devreme. Am folosit-o și anul trecut [în 2007, cu un an înaintea acestui inter-viu] în Vegas și am ieșit de la masă câștigând 2,5 milioane $”.
Alte două solicitări ar fi fost mai puțin costisitoare pentru cazinou - expunerea Hustler în magazinul universal și permisiunea de a sărbători petrecerea burlacilor din 1998 la Beverly Hills Hilton - dar ambele au fost respinse însăși chiar de către Baron. Cu toate acestea, Cyr, care a avut tot timpul resurse, a găsit soluții alternative. „Ori de câte ori a venit Larry la cazinou, am cumpărat o jumătate de duzină de Hustlers și le-am pus pe raftul cu reviste din magazinul cu suveniruri”, spune el. „Și am aranjat să fac petrecerea burlacilor într-o vilă splendidă din Beverly Hills deținută de un jucător de-al meu. Logica lui Larry despre faptul că puneam revista sa acolo era: „Ai Playboy acolo și nu-l văd pe Hugh Hefner jucând la Hilton.”
Dacă Flynt - care și-a deschis în 2000 propriul său cazinou de jocuri și anume Hustler la Gardena, California - a fost sau nu un jucător de succes la blackjack, depinde pe cine întrebați. Flynt însuși mi-a spus că este pe plus, dar Cyr contrează prin faptul că în general a pierdut. Smith, care a fost unul dintre cei mai buni jucători de poker din lume înainte de a trece la producerea de filme, expri-mă o oarecare îndoială: „Larry știa ce face. Aș spune așa. Ar fi o prostie să ne așteptăm ca un tip de al cărui nume se leagă compania, care este Hustler, să nu fie chiar cinstit. Aș fi atent să-l las să parieze într-un cazinou. Tind să cred că a fost un jucător câștigător, în baza celor spuse de el”.
Presat de expunerea mai multor detalii, Smith se abține. „Nu am ce să divulg”, explică el voalat.
Smith știe că Flynt, care a participat la numeroase evenimente al celebrului Game Larry, un joc de poker cu sume extrem de mari, unde se pot câștiga sau pierde 500.000 $ într-o singură noapte, era adeptul unui joc cu 7 cărți. Ani la rând jocul s-a desfășurat la el acasă - și a fost ținut la temperaturi atât de scăzute încât Barry Greenstein, un participant frecvent la el, a purtat rânduri peste rânduri de lenjerie termică chiar sub îmbrăcăminte - ulterior jocul s-a mutat la cazinoul Hustler. Dar înainte de asta, Flynt era un jucător cu format și un obișnuit al circuitului din Vegas, unde s-a măsurat cu nume mari ca Doyle Brunson, Chip Reese și Stu Ungar. Întrebat dacă își amintește o anecdotă bună despre Ungar, care era dependent de droguri, Flynt a răspuns fără ezitare: „Am fost împușcat cu câțiva ani înainte să încep să joc în Vegas și luam o mulțime de analgezice. Obișnuiam să beau un cocktail Brompton: 60% morfină, 20% alcool și 10% cocaină. Acest amestec a fost perfect legal. A fost conceput pentru pacienții cu cancer în stadii terminale. I-am dat lui Stuey un pahar din ăsta. S-a dus la toaletă și l-a băut. Nu a ieșit o vreme de acolo așa că au intrat câțiva oameni după el și l-au găsit inconștient, întins pe podea. Când și-a revenit m-a acuzat că încerc să-l omor.”
Flynt a ezitat pentru un moment, permițând poveștii sale să rezoneze, apoi a mai povestit o altă în-tâmplare despre marele și totodată tragicul star de poker. „Aceasta se rezumă la întreaga personalitate a lui Stuey. El și cu mine jucam poker cot la cot, la Horseshoe din Vegas. Am tras o carte și am făcut o tragere directă obținând un straight-draw din burtă. Am prins un 7 pentru un high-straight de 9. El s-a aventurat și a pariat ceva de genul, iar în timp ce eu am ridicat miza el a dat call. Mi-am întors cărțile și mi-a spus: „La naiba.” Jucam la o masă de blackjack și el a luat-o pe sus și a arun-cat-o pe podea. Stuey avea temperament, nu glumă. Pentru Stuey a fost totul bine atât timp cât câștiga și lucrurile mergeau pe gustul său. Dar dacă începea să piardă și îl ponegreai, ei bine atunci începea să fie destul de supărat”.
Apoi, a ieșit la iveală băiețașul din Flynt în timp ce zâmbea larg și a adăugat: „Am fost mereu capa-bil să-l irit destul de ușor”.
Indiferent dacă juca blackjack sau poker, Larry Flynt va rămâne în memorie ca un jucător care a apreciat competiția și a gestionat înfrângerile mult mai bine decât a făcut-o Ungar. „A fost tot timpul un gentleman”, spune Cyr. „A pierdut în același mod în care a câștigat. Era imperial să-l iubești pe acest tip care avea un bankroll mare, era un bărbat adevărat și iubea acțiunea. Acesta a fost Larry.”
