Sportivii au bani mulți. Este o axiomă pe care marea majoritate a iubitorilor de sport o cred, fără a o cerceta. Însă dacă analizăm cu cifrele pe masă – măcar pe acelea care sunt date publicității – vedem că nu este neapărat așa. Apoi, dacă mergem mai departe – și puțini sunt cei care o fac – vedem că a fi un sportiv de succes, deci și un sportiv remunerat pe măsură, înseamnă plata unui preț enorm. Zilele lungi de cantonament sau de deplasări, privațiunile vieții de zi cu zi, absența de la momentele importante din viața celor dragi, imposibilitatea de a ieși “la o cafea” cu prietenii pentru că, odată recunoscuți, fanii se adună pentru o poză sau un autograf – sunt privațiuni de care mulți dintre noi nu ne-am despărți. Totuși, în adâncul sufletului nostru, unii dintre noi, cei care observăm fenomenul sportiv din exterior, îi invidiem pe sportivi. Oare la care privațiuni am fi dispuși să renunțăm pentru a avea o anumită sumă în plus în buget?

Puțini sunt sportivii români care au reușit să își consolideze averi importante în perioada comunistă a României. Deși rezultatele au fost fantastice, premiile în bani erau mai degrabă modice. Existau alte avantaje, pentru că altele erau vremurile. Sute de campioni olimpici, mondiali sau europeni nu se pot lauda cu mari averi. Sunt puțini cei care fac excepție, de exemplu tenismanii Ilie Năstase și Ion Tiriac. Practicând un sport prin definiție bănos – atât ca investiție, cât și ca premii – cei doi au avut un statut aparte chiar și în timpul perioadei menționate mai sus. Apoi, odată cu căderea Cortinei de Fier, sportivii romani au avut posibilitatea de a evolua în străinătate sau de a participa la competiții unde premiile erau consistente. Venise vremea în care, pentru a acumula averi impresionante, depindea numai de ei. Două au fost – și au rămas – sporturile “bănoase”: tenisul și fotbalul, măcar pentru români, care au un istoric aproape inexistent în alte sporturi care aduc bani mulți, precum baschet de NBA, sporturi cu motor sau golf. În ceea ce privește fotbalul sau antrenoratul în fotbal, sunt câteva nume care s-au bucurat de succes și de salarii pe măsură, acestea venite mai ales din lumea arabă: Mirel Rădoi, Laurențiu Reghecampf, Răzvan Lucescu sau Cosmin Olăroiu. Din tenis, desigur, Simona Halep e în top, în timp ce mentorul ei, Ion Tiriac, a devenit unul dintre primii miliardari români, recunoscut pe plan mondial.

La o privire rapidă și nu neapărat în dorința de a alcătui un top – sunt organizații specializate în a constitui astfel de ierarhii – am ales trei dintre cei mai bogați sportivi români.

Mircea Lucescu

S-a născut în București pe 29 iulie 1945. A evoluat ca jucător timp de 27 de ani – cu 70 de selecții pentru naționala României – și de 40 de ani antrenează! Este cel mai galonat antrenor român din istorie cu 2 titluri de campion al României și 10 câștigate în străinătate (la Galatasaray, Besiktaș și Șahtior). Cel mai prestigios trofeu din palmares este Cupa UEFA cucerită în 2009 alături de Șahtior. De altfel, la Șahtior a avut un salariu anual de 4 milioane de dolari, ceea ce l-a plasat, la vremea respectivă printre cei mai bine plătiți antrenori din lume. Interesant în alcătuirea averii lui Lucescu este faptul că aceasta, evaluată la peste 35 de milioane de euro, a fost "antrenată" doar în fotbal. A cochetat cu afacerile, dar, neavând succes, a renunțat și s-a dedicat domeniului pe care îl stăpânește la perfecție: fotbalul. În afara fotbalului este doar acționar minoritar la diferite firme, însă fotbalul i-a dat totul, iar el i-a dedicat aproape întreaga viață: din cei 75 de ani ai săi, Lucescu a stat alături de fotbal nu mai puțin de 60!

Simona Halep

Născută la Constanța în 1991 și-a construit averea estimată la peste 40 de milioane de dolari aproape exclusiv din tenis. Fiind încă activă în sport, de investițiile potențate de veniturile Simonei se ocupă familia. Tenisul din zilele noastre este un sport mult mai transparent decât altele, astfel că sumele încasate de Halep sunt publicate aproape la centime. Numai din tenis, românca a obținut 35,1 milioane de dolari. Anul 2019, cel în care a reușit să câștige cel mai prestigios Grand Slam, Wimbledon, i-a adus lui Halep aproximativ 7 milioane de dolari. Doar prezența în semifinala de la Australian Open din 2020 i-a asigurat lui Halep un premiu de 720.000 de dolari. Pe lângă aceste sume câștigate pe terenul de tenis, averea lui Halep s-a rotunjit semnificativ cu încă aproximativ 10 milioane de dolari, bani veniți din publicitate și sponsorizări.

Ion Ţiriac

Născut în Brașov pe 9 mai 1939, Ţiriac a iubit sportul încă din copilărie. A început cu tenis de masă, apoi a practicat hocheiul (a participat cu echipa României la Jocurile Olimpice din 1964), apoi s-a dedicat total tenisului. A urcat până în top 10 ATP și, alături de Ilie Năstase, a cunoscut cele mai importante succese ca jucător: s-a impus la French Open în 1970 și a jucat 3 finale de Cupa Davis, din păcate toate pierdute. După ce a abandonat cariera sportivă a rămas în Germania Federală unde a activat tot în tenis, ca antrenor, consilier sau agent de jucători. S-a ocupat de sportivi care au făcut istorie în sportul alb. Printre aceștia și Ilie Năstase, dar și Guillermo Villas, Henri Laconte, Boris Becker, Goran Ivanisevic, Marat Safin sau, în prezent, Lucas Pouille. După Revoluția din decembrie 1989 a înființat prima bancă privată din România, care îi poartă numele. A investit și în alte afaceri care i-au permis să adune o avere colosală: vânzări retail, asigurări sau afaceri cu automobile. A înființat și deține turneul iberic Mutua Madrid Open ATP. A transformat pasiunea pentru automobile într-un muzeu ce poate fi vizitat, "The Ţiriac Collection", o colecție de aproape 300 de automobile și motociclete evaluată la peste 130 de milioane de euro. Valoarea averii lui Ion Ţiriac este estimată la 1,1 miliarde de dolari, ceea ce îl face al doilea cel mai bogat om din România și pe locul 1.818 în lume, potrivit clasamentului Forbes.