Martingale este o strategie de pariuri care datează cu mult înainte ca jocurile de noroc să ajungă în Las Vegas sau să aprindă sclipiri în ochii lui Benjamin „Bugsy” Siegel. De fapt, prima utilizare documentată a acestui sistem de pariere a fost datată înainte de secolul XVIII. Se zvonește că sistemul a fost pus la punct de John Martindale, un lacom proprietar de cazino. După cum probabil realizezi, numele sistemului este o variație a numelui de familie al acestuia. Martindale nu a folosit sistemul pentru a paria el însuși, dar a încurajat folosirea acestuia în cazinourile sale. Adesea, el a transmis clienților săi că alți jucători au obținut câștiguri mari în mod constant folosind acest sistem și, cum cele mai de succes sisteme de jocuri de noroc sfidează rațiunea de bază, a fost crezut. În acest articol vom analiza avantajele și dezavantajele acestui sistem, situațiile specifice în care funcționează și motivele care-l validează. De asemenea, vom enunța și analiza sistemul Anti-Martingale.
CUM FUNCȚIONEAZĂ SISTEMUL DE PARIERE MARTINGALE?
Sistemul Martingale este una dintre cele mai populare strategii de pariere implementate de jucătorii recreativi. Motivul din spatele popularității este abordarea directă și, aparent, rațională. Jucătorii cred că o strategie este cu atât mai bună, cu cât este mai simplă, iar în cazul Martingale se întâmplă acest lucru. Jucătorul nu trebuie să memoreze ecuații complexe sau să calculeze rapid, în minte, sumele pariate. Sistemul poate fi aplicat cu ușurință în cazinourile online, dar și în locațiile tradițional terestre.
De-a lungul anilor au apărut mai multe variante ale sistemului Martingale. Toate variațiile au orbitat în jurul ideii centrale de creștere sau de scădere a sumelor mizate după un pariu necâștigător. În cele mai multe cazuri, sistemul poate fi aplicat în jocurile de noroc cu șanse de câștig 50/50, cum ar fi pariurile la Ruletă pe roșu sau negru sau pariurile „pass line” sau „don’t pass line” la mesele de Craps (zaruri). Sistemul Martingale poate fi aplicat și la Baccarat.
Sistemul Martingale tradițional dublează pur și simplu următoarea miză după un pariu necâștigător. După fiecare pariu câștigător, începe un nou ciclu. Viabilitatea sistemului este dată de faptul că jucătorul câștigă cel mai mare pariu al ciclului. Să analizăm următorul caz:
Dacă un jucător începe cu un pariu de 1 USD și pierde acel pariu, următorul ar fi de 2 USD, iar dacă și acesta va fi necâștigător, următoarea miză va fi de 4 USD. Dacă ultimul pariu va fi câștigător, ciclul va fi închis și va începe un nou ciclu cu un pariu de 1 USD. Această abordare garantează că jucătorul va câștiga cel mai mare pariu din fiecare ciclu de pariere.
La prima vedere, pentru cei care nu se pricep la matematică, sistemul Martingale pare a fi o abordare câștigătoare a jocurilor cu rezultate ca la aruncarea monedei (50/50). Jucătorul începător vede asta ca pe o cale sigură către bani câștigați ușor. Dar, ca atunci când vrei să parchezi mașina lângă intrarea în mall în cea mai aglomerată zi de cumpărături din sezonul sărbătorilor, Martingale este mai mult o iluzie.
Sistemul trimite jucătorul către o abordare improbabilă și foarte riscantă pentru recompense foarte mici. Sistemul Martingale jonglează cu probabilitățile statistice de șansă și induce jucătorului un fals sentiment de securitate, după o abordare conform căreia acesta are șanse foarte mari să câștige mai multe sume mici și riscuri minime pentru a pierde o sumă mare de bani. Deoarece încasează adesea sume mici, jucătorul pică în plasa de a crede că a câștiga mai des înseamnă să câștige mai mulți bani. Nu este cazul. Și, pentru că majoritatea jocurilor la care se aplică metoda Martingale sunt supuse legii matematice a încercărilor care afirmă că fiecare eveniment este independent de ultimul, nu există o cale ca jucătorul să se simtă în siguranță fără o acoperire suplimentară. Vom discuta despre aceasta în scurt timp, dar mai întâi să trecem în revistă cauzele pentru care eșuează.
PROBLEMELE SISTEMULUI DE PARIERE MARTINGALE
Există multe probleme la sistemul Martingale. Pentru început, jucătorul trebuie să înțeleagă că, cu cât joacă mai mult, cu atât este mai probabil să experimenteze o serie de pierderi, uneori falimentare. Statistica matematică a demonstrat că există o probabilitate de 0,001% ca un pariu 50/50 să fie pierdut de nouă ori consecutiv. Aceasta înseamnă că acest lucru se întâmplă o dată la 1.000 de pariuri. Și, pentru că jucătorul dublează pariul după fiecare pierdere, el va pierde mai mult de 1.000 de dolari pentru secvenșa de 9 pariuri necâștigătoare. Pierderea totală pentru o secvență cu 9 pariuri necâștigătoare în sistem Martingale este de 1059 USD, dacă primul pariu este de 1 dolar. Astfel, pierderea depășește orice câștig pe care jucătorul l-ar obține prin pariul maxim al ciclului. În cea mai simplă formulare, strategia de pariere Martingale expune jucătorul la pierderi excepționale, în medie, o dată la 1.000 de pariuri.
Alte procupări pentru jucător ar trebui să fie constrângerile limitelor de pariere impuse de cazinou și bankroll-ul limitat. Limitele de pariere ale cazinourilor se asigură că sistemul Martingale nu asigură jucătorului un avantaj. Majoritatea meselor de ruletă live au o limită a pariurilor exterioare de 1.000 USD și, după 9 pariuri, aceasta este atinsă. Regulile ruletei îi interzic jucătorului să dubleze următorul pariu.
Baccarat are niște limite foarte mari la masă, iar folosirea metodei Martingale la aceste limite îl menține pe jucător pe linia de plutire, dar o serie de 15-20 de pariuri necâștigătoare va anula orice câștig obținut anterior. Oricum, pentru a aplica această metodă, jucătorul are nevoie de un bankroll enorm.
În cazuri generale, dacă a atins limita maximă de pariere de la masă, jucătorul are posibilitatea de a trece la o masă cu limite mai mari. Problema cu această abordare este că se poate ca seria nefastă să continue, iar jucătorul să trebuiască să dubleze de fiecare dată pariul. Pentru ca metoda de pariere să fie viabilă, jucătorul are nevoie de un bankroll infinit, iar limitele mesei de joc să fie, de asemenea, infinite. Cum cele două condiții nu pot fi îndeplinite, sistemul Martingale va fi învins de matematică.
SISTEMUL ANTI-MARTINGALE
O variantă populară a sistemului Martingale este sistemul Anti-Martingale. Sistemul presupune înjumătățirea pariurilor după fiecare pariu pierdut și dublarea mizei după fiecare pariu câștigat. Această variantă mizează pe serii, dar, din nou, pe termen lung, jucătorul va observa o scădere constantă a bankroll-ului. Ca și în cazul sistemului tradițional Martingale, legea alegerilor independente face ca sistemul să eșueze. Jucătorul va prinde în cele din urmă o serie în care pierderile vor depăși toate câștigurile.
Există o modalitate de a acoperi pariurile în timp ce este utilizat sistemul de pariere Martingale. Aceasta oferă jucătorului așteptări pozitive, dar este viabilă doar pe termen scurt. Acest lucru se poate realiza prin utilizarea jetoanelor promoționale. Ele sunt oferite de un cazinou și pot fi pariate, dar nu au valoare în numerar. În cazul în care câștigă, jucătorul primește câștigul, iar în cazul în care pierde nu înregistrează costuri. Jetoanele reprezintă, în esență, pariuri gratuite. În acest caz procentele se schimbă deoarece nu există o margine negativă a pariului.
Martingale este un sistem care nu garantează rezultate pozitive și nu trebuie tratat ca atare. Pentru a lua în considerare utilizarea metodei cu scopul de a face bani, trebuie folosite metode de acoperire a riscurilor, cum ar fi jetoanele profesionale.
